Istoria valsului a început să fie consemnată undeva în secolul al XVI-lea, atunci când filozoful francez Montaigne a fost martorul unei astfel de reprezentații în Augsburg. în timpul acestui dans, cei doi parteneri se țineau atât de aproape în brațe incât fețele lor se puteau atinge. Mai târziu, locuitorii zonelor rurale din Bavaria pluteau îmbrățisați […]
Istoria valsului a început sa fie consemnată undeva în secolul al XVI-lea, atunci când filozoful francez Montaigne a fost martorul unei astfel de reprezentații în Augsburg. în timpul acestui dans, cei doi parteneri se țineau atât de aproape în brațe încât fețele lor se puteau atinge. Mai târziu, locuitorii zonelor rurale dn Bavaria pluteau îmbrățisați pe acordurile valsului, în 1750. Totuși, datorită poziției intime în care se atingeau partenerii, valsul rămâne un dans menit exclusiv cuplurilor căsătorite și nu era privit cu ochi buni de către societatea elegantă.
Totuși, 30 de ani mai târziu, valsul a devenit cel mai apreciat și cel mai la moda dans din Viena iar de aici, s-a răspândit ușor în toate celelalte țări europene. în Marea Britanie a pătruns în perioada regenței, o parte a istoriei în care manierele erau impecabile și se punea preț pe candoare, modestie și virginitate. Tocmai de aceea, inițial, valsul a fost privit ca fiind o invitație la promiscuitate.
Cu toate acestea, sub patronajul Dorotheei Lieven, soția ambasadorului rus, valsul a primit un dram de respectabilitate în 1813 pentru ca nimeni nu ar fi dorit să contrazică dorințele și gusturile uneia dintre cele mai mari doamne ale tonului. Așa se face ca în 1825, valsul a rasunat între pereții celebrului club exclusivist Almack, sufletul întâlnirilor elegante din societatea londoneză.
în ciuda acestei istorii, în care valsul a fost considerat prea intim pentru adunările elegante, prea senzual și poate o invitație nepotrivită, astăzi se bucură de popularitate în toată lumea și este considerată o expresie a eleganței.
Tocmai de aceea, un vals clasic este una dintre cele mai potrivite alegeri pentru cei care iși vor sărbători iubirea sub cupola aurită a castelului din Inima orașului. întregul decor Le Château inspiră eleganța, de la coloanele de marmură, până la materialele prețioase și candelabrele impresionante care luminează evenimentele in mii de sclipiri de cristal. Prin urmare, un astfel de cadru princiar cere cea mai înalta expresie a eleganței iar în ceea ce privește dansul mirilor, atunci cu siguranță aceasta este valsul. Așadar, iată care sunt cele mai populare opțiuni pentru valsul mirilor.
1. Al doilea vals, Dmitri Shostakovich
Shostakovich este astăzi unul dntre cei mai apreciați compozitori ai Rusiei, iar în vasta sa lucrare se numără simfonii, opere, baleturi și muzică de cameră. Cu toate acestea, o bună parte din timp, acest compozitor al revoluției a stat sub umbră marilor nume sacre ale compatrioților săi Stravinsky, Rachmaninov și Prokofiev. Compozitorul a ajuns pe tărâmul Statelor Unite ale Americii, unde a făcut o pasiune penru muzica jazz, de dragul căreia a abandonat muzica clasică. Din dragoste pentru acest stil crud încă, Shostakovich a compus celebrele sale lucrări Suite de Jazz, din care face parte și Al doilea Vals
2. Dunarea albastra, Johann Strauss, fiul
Cu siguranța lucrarea compozitorului austriac este cel mai celebru vals al lumii și poate fi recunoscută ușor încă de la primele acorduri. De altfel, Dunărea albastră este un adevărat simbol al Austriei. Nu există niciun concert de Anul Nou al Filarmonicii din Viena în care să nu fie interpretat acest vals. Mai mult de atât, la cumpăna dintre ani este difuzat exact la miezul nopții de către posturile de radio și televiziune. Premiera oficiala a Dunării albastre a avut loc pe 13 februarie 1867 într-un concert al Coralei de Bărbați din Viena.
3. Valsul Florilor, Piotr Ilici Ceaikovski
Ultima sugestie de astăzi pentru valsul mirilor este o compoziție a unui dintre cei mai mari artiști clasici ai lumii. Valsul Florilor face parte din baletul Spargatorul de Nuci, lucrare din 1892 a mareului Ceaikovski. Premiera baletului în două acte, cu o coregrafie originală semnată de Marius Petipa și Lev Ivanov, a avut loc pe 18 decembrie 1892 și, în mod surpinzător, nu s-a bucurat de prea mult succes. Cu toate acestea, Spărgătorul de Nuci și, implicit Valsul Florilor, este una dintre cele mai aclamate compoziții de muzică clasică din lume.