Ziua Indragostitilor se apropie, fie ca este sarbatorita dupa modelul importat, pe 14 februarie, fie ca este sarbatorita dupa traditia autohtona, de Dragobete. In Castelul din Inima Orasului, iubirea este celebrata cu fiecare nunta sau eveniment privat gazduit sub cupola aurita Le Château insa in aceste zile speciale, va invitam la o calatorie pe firul istoriei, pana in era romantica a domniei Reginei Victoria.

Perioada care poarta numele monarhului britanic este inca un reper al elegantei si al manierelor, si constituie una dintre sursele nobile de inspiratie ale Castelului. Pe atunci, iubirea era declarata infinit mai delicat, mai subtil, prin mesajele codate ale florilor sau privirilor ascunse dupa evantai, in sala de bal. Fetele din familiile nobile isi petreceau majoritatea timpului afundate in studiul muzicii, dansului,  picturii, brodatului, a limbilor straine moderne precum si a latinei, bunelor maniere si al artei conversatiei politicoase de salon . Toate aceste preocupari erau considerate potrivite pentru doamne si cu cat erau mai inzestrate in toate aceste indeletniciri, cu atat erau considerate eligibile.

De altfel, tinerele nu ieseau in societate pana cand nu stapaneau foarte bine macar o parte considerabila dintre astfel de aptitudini. Iesirea in societate era un pas foarte important pentru mostenitoarele cu titluri nobiliare si pentru fetele care proveneau din familiile proprietarilor instariti de pamant pentru ca marca momentul in care puteau fi cerute in casatorie. De regula, acest moment avea loc cel mai tarziu la 19 ani. In acelasi timp, scoaterea tinerelor in societate la varste mai fragede de 17 ani erau considerata lipsa de bun gust.

Ritualul victorian de curtare era unul plin de reguli ascunse insa respectarea acestora era absolut esentiala. In cazul in care unul dintre cei doi indragostiti le-ar fi incalcat, reputatiile lor, in special a tinerei, ar fi fost pierdute si puteau pierde sansa de a intra intr-o casatorie fericita sau potrivita rangului nobiliar. Introducerea potentialilor parteneri avea loc in salile de bal. Un dans era considerat o dovada de bune maniere. Cel de-al doilea putea fi un semn ca tinerii ar putea fi interesati unul de celalalt insa al treilea dans intr-o singura seara era rezervat exclusiv cuplurilor casatorite sau permise doar celor a caror logodna era facuta publica. In caz contrar, un al treilea dans trebuia urmat in zilele apropiate, de anutul logodnei cuplului.

O alta regula a ritualului de curtare specifica faptul ca un domn care a dansat la bal cu o tanara necasatorita nu o poate saluta pe aceasta pe strada decat daca sunt prezentati unul altuia de catre o a treia persoana din familie, considerata de incredere.  O doamna sau o tanara necasatorita nu puteau iesi pe strada neinsotite de un domn din familie sau o ruda feminina mai varsta. De asemenea, tinerele necasatorite aveau intotdeauna nevoie de aprobarea mamei sau a rudei apropiate de sex feminin pentru a iesi pe strada. In acelasi timp, era un lucru foarte bine cunoscut ca in fata fetelor nu se pot purta discutii care contin aluzii la viata conjugala intima a unui cuplu si cu siguranta nu se putea mentiona vreun scandal amoros, din respect pentru reputatia si puritatea acestora.

Dupa ce avea loc introducerea initiala, tanarul o putea vizita pe cea care i-a furat Inima doar daca a fost invitat de un membru al familiei si doar in prezenta acestora. In timpul ritualului de curtare, atingerile sau conversatia privata intre cei doi erau interzise si fiecare intalnire a lor trebuie sa aiba loc in prezenta unui membru din familia fetei. Abia dupa logodna, cei doi se puteau plimba singuri, de brat, sau puteau ramane intr-o incapere insa niciodata singuri intr-o locuinta, peste noapte. O logodna rupta era aproape de neimaginat din cauza consecintelor pe care le-ar fi suportat nu doar cei doi fosti logodnici, ci si familiile lor. Niciunul dintre ei nu ar mai fi fost privit cu ochi buni in societate, nu ar mai fi fost invitati la evenimentele grandioase si nici nu ar mai fi fost primiti in vizitele elegante specifice acestei perioade. Prin urmare, promisiunea casatoriei luata inapoi ar fi insemnat sinucidere sociala si imposibilitatea de a mai face vreodata o casatorie avantajoasa.

In ciuda tuturor acestor reguli stricte, indragostitii au gasit intotdeauna o modalitate eleganta de a-si face declaratii de dragoste discrete, departe de ochii lumii. Uneori, planificau intalniri clandestine cu ajutorul fetelor din casa sau a rudelor in varsta mai ingaduitoare. Tocmai datorita acestor rigori a luat nastere limbajul florilor, ca modalitate inedita si secreta de corespondenta a indragostitilor.